Iubire și furie!
Iubire și furie! Stările normale prin care treci atunci când pierzi persoana iubită…
Se pare că există două faze de suferință: una de energie crescută, numită și „de protest” și apoi una de resemnare.
În faza de protest simțim un nivel crescut de energie și motivație să recâștigăm persoana pierdută (mergem la sport, ne străduim să arătăm bine, ieșim foarte mult, etc).
Avem tendința să ne gândim numai la el/ea, în mod obsesiv, ne simțim agitați, cu un nivel mai crescut de energie și de dor în același timp.
În creierul nostru, mecanismele neuronale prin care simțim iubirea sunt inter-conectate cu cele care reglează stările de furie și în cazul dezamăgirii din dragoste, ele acționează în tandem. Putem simți în același timp furie intensă și sentimente de iubire față de această persoană.
Așadar, din punct de vedere neurofiziologic, opusul iubirii nu este ura, ci indiferența...
Dacă ne gândim bine, furia ne ajută să ne distanțăm, să mergem mai departe, să căutăm alte relații.
Faza de apatie și resemnare urmează.
După ce resursele de energie au fost investite în a atrage atenția celuilalt, în a-l/o convinge să se întoarcă sau pur și simplu în refacerea proprie (care de multe ori înseamnă activități și socializare intensă), urmează firesc și epuizarea acestor resurse. Când ne dăm seama că persoana iubită nu se mai întoarce, sau când ne trece furia inițială care ne-a ajutat pe noi să luăm decizia de a ne despărți, apare starea de tristețe, de melancolie față de momentele bune.
Și această tristețe este normală pentru că de abia acum ne trăim pierderea...
Mai mult decât atât, stările de tristețe favorizează introspecția, auto-analiza, ne ajută să ne dăm seama ce ar trebui să facem diferit pe viitor, să ne schimbăm comportamentele astfel încât să avem relații mai satisfăcătoare.
Resurse:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10831311